9 definiții pentru simfonism

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMFONISM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism.

SIMFONISM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism.

simfonism sn [At: CONTEMP. 1953, nr. 350, 1/3 / E: simfonie + -ism] Totalitate a principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general.

SIMFONISM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului romînesc.Simfonismul clasic a afirmat marea tradiție a legăturii cu creația populară, ca o condiție obligatorie de dezvoltare a muzicii simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.

SIMFONISM s.n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ♦ Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. [< fr. symphonisme].

SIMFONISM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme)

SIMFONISM n. Totalitate a principiilor care stau la baza creației simfonice. /simfonie +suf. ~ism

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: simfonism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simfonism
  • simfonismul
  • simfonismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • simfonism
  • simfonismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simfonismsubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului românesc. DLRLC
    • format_quote Simfonismul clasic a afirmat marea tradiție a legăturii cu creația populară, ca o condiție obligatorie de dezvoltare a muzicii simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3. DLRLC
    • 1.1. Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. DN
etimologie:
  • Simfonie + sufix -ism. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.