SIMBIÓTICĂ s.f. Arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. [Gen. -cii. / cf. gr. syn – împreună, bios – viață].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMBIÓTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbioți, privitor la simbioză sau la simbioți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMBIÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de simbioză; propriu simbiozei. /<fr. symbiotique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMBIÓTIC, -Ă adj. Care trăiește în simbioză; simbiotrof. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiotique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMBIÓTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la simbioză. 2. care trăiește în simbioză. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. (< fr. symbiotique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

simbiótic adj. m. (sil. -bi-o-), pl. simbiótici; f. sg. simbiótică, pl. simbiótice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink