10 definiții pentru simbiotic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMBIOTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbionți, privitor la simbioză sau la simbionți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique.

simbiotic, ~ă a [At: SĂVULESCU, M. U. I, 90 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr symbiotique] 1-2 Care se referă la simbioză sau la simbionți Si: simbiotrof (1-2). 3-4 Privitor la simbioză sau la simbionți Si: simbiotrof (3-4). 5 Care trăiește în simbioză Si: simbiotrof (5).

SIMBIOTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbioți, privitor la simbioză sau la simbioți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique.

SIMBIOTIC, -Ă, simbiotici, -e, adj. Care trăiește în simbioză. Uredinalele prezintă multă asemănare cu ciupercile simbiotice, iar parazitismul lor obligat poate, cu drept cuvînt, fi considerat ca o formă paralelă a simbiozei. SĂVULESCU, M. U. I 90.

SIMBIOTIC, -Ă adj. Care trăiește în simbioză; simbiotrof. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiotique].

SIMBIOTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la simbioză. 2. care trăiește în simbioză. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. (< fr. symbiotique)

SIMBIOTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de simbioză; propriu simbiozei. /<fr. symbiotique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

simbiotic (desp. -bi-o-) adj. m., pl. simbiotici; f. simbiotică, pl. simbiotice

simbiotic (-bi-o-) adj. m., pl. simbiotici; f. simbiotică, pl. simbiotice

simbiotic adj. m. (sil. -bi-o-), pl. simbiotici; f. sg. simbiotică, pl. simbiotice

Intrare: simbiotic
simbiotic adjectiv
  • silabație: sim-bi-o-tic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbiotic
  • simbioticul
  • simbioticu‑
  • simbiotică
  • simbiotica
plural
  • simbiotici
  • simbioticii
  • simbiotice
  • simbioticele
genitiv-dativ singular
  • simbiotic
  • simbioticului
  • simbiotice
  • simbioticei
plural
  • simbiotici
  • simbioticilor
  • simbiotice
  • simbioticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simbiotic, simbioticăadjectiv

  • 1. Care se referă la simbioză sau la simbionți, privitor la simbioză sau la simbionți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: simbiotrof
    • format_quote Uredinalele prezintă multă asemănare cu ciupercile simbiotice, iar parazitismul lor obligat poate, cu drept cuvînt, fi considerat ca o formă paralelă a simbiozei. SĂVULESCU, M. U. I 90. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.