opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMBIONT, simbionți, s. m. Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză; simbiot. [Pr.: -bi-ont] – Din germ. Symbiont.

SIMBIONT, simbionți, s. m. Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză; simbiot. [Pr.: -bi-ont] – Din germ. Symbiont.

simbiont sm [At: SĂVULESCU, M. U. I, 103 / P: ~bi-ont / Pl: ~nți / E: ger Symbiont] Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză.

SIMBIONT, simbionți, s. m. Plantă sau animal care trăiește în simbioză. Cînd ruginile formează un miceliu difuz, fără să producă spori, ciuperca se comportă față de gazdă ca un simbiont, neproducînd modificări anatomice și fiziologice importante. SĂVULESCU, M. U. I 103.

SIMBIONT s.m. v. simbiot.

SIMBIONT s. m. (biol.) organism în simbioză cu altul. (< germ. Symbiont)

SIMBIONT ~ți m. Organism care conviețuiește în simbioză cu alt organism. /<germ. Symbiont

SIMBIOT, simbioți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care trăiește în simbioză. [Pr.: -bi-ot] – Din fr. symbiote.

SIMBIOT, simbioți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care trăiește în simbioză. [Pr.: -bi-ot] – Din fr. symbiote.

simbiot sm [At: DEX / P: ~bi-ot / Pl: ~oți / E: fr symbiote] Plantă sau animal care trăiește în simbioză.

SIMBIOT s.m. Plantă sau animal care trăiește în simbioză. [Pron. -bi-ot, var. simbiont s.m. / < fr. symbiote, cf. germ. Symbiont].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

simbiont (desp. -bi-ont) s. m., pl. simbionți

simbiont (-bi-ont) s. m., pl. simbionți

simbiont s. m. (sil. -bi-ont), pl. simbionți

simbiot s. m. (sil. -bi-ot), pl. simbioți

Intrare: simbiont
  • silabație: sim-bi-ont info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbiont
  • simbiontul
  • simbiontu‑
plural
  • simbionți
  • simbionții
genitiv-dativ singular
  • simbiont
  • simbiontului
plural
  • simbionți
  • simbionților
vocativ singular —
plural —
Intrare: simbiot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbiot
  • simbiotul
  • simbiotu‑
plural
  • simbioți
  • simbioții
genitiv-dativ singular
  • simbiot
  • simbiotului
plural
  • simbioți
  • simbioților
vocativ singular —
plural —
  • silabație: sim-bi-ont info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbiont
  • simbiontul
  • simbiontu‑
plural
  • simbionți
  • simbionții
genitiv-dativ singular
  • simbiont
  • simbiontului
plural
  • simbionți
  • simbionților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simbiont, simbionțisubstantiv masculin

  • 1. Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: simbiot
    • format_quote Cînd ruginile formează un miceliu difuz, fără să producă spori, ciuperca se comportă față de gazdă ca un simbiont, neproducînd modificări anatomice și fiziologice importante. SĂVULESCU, M. U. I 103. DLRLC
etimologie:

simbiot, simbioțisubstantiv masculin

  • 1. biologie Plantă sau animal care trăiește în simbioză. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.