SILVO- Element de compunere care înseamnă „păduros”, „de pădure” și care servește la formarea unor substantive. – Din lat. silva.

SILVO- Element de compunere însemnând „de pădure” care servește la formarea unor substantive. – Din lat. silva.

SILVO- v. silvi-.

SILV(O)-/SILVI- elem. „pădure”. (< fr. sylv/o/-, sylvi-, cf. lat. silva)

silvi- vz silvo-

silvo~ [At: DLR / V: silvi- / E: lat silva] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 De pădure. 2 Păduros.

SILV- v. silvi-.

SILVI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) pădure”, „silvic”. [Var. silv-, silvo-. / < fr. sylvi-, cf. lat. silva].

SILVI- elem. silv(o)-.

SILVO- „pădure”. ◊ L. sylva „pădure” > fr. sylvo- > rom. silvo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii; ~logie (v. -logie₁), s. f., știința despre pădure ca fenomen natural; ~terapie (v. -terapie), s. f., acțiune profilactică și curativă a arborilor și arbuștilor asupra bolnavilor.

SILVI- „pădure”. ◊ L. sylva (silva) „pădure” > fr. sylvi-, engl. id. > rom. silvi-. □ ~col (v. -col₁), adj., 1. Relativ la silvicultură. 2. (Despre plante) Care crește în pădure; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în silvicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor.