opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

silnicire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: silnici] (Înv) 1-2 Silă (7-8).

SILNICI, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic.

SILNICI, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic.

sâlnici v vz silnici

silnici [At: BIBLIA (1688), 482/48 / V: (înv) sâl~ / Pl: ~icesc / E: silnic] 1 vt(a) (Înv) A sili (1). 2 vt(a) (Înv; pex) A oprima. 3 vt (Înv) A forța (încăperi, uși sau sisteme de încuiere). 4 vr (Pop) A se îngrețoșa (de mâncare, de oameni etc.).

SILNICI, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) A constrînge, a forța, a sili (pe cineva) să facă un lucru, a aplica forța, violența. S-a ridicat norodul, mințit și silnicit Și-a miruit cu pumnul domnia îmbuibată. DEȘLIU, G. 52. Grecii, care după luarea Țarigradului se dase afund, fugind... alungați, prigoniți, silniciți, pe unde-i nimereau biruitorii, cu cîte puțin și treptat prinseră la suflet. ODOBESCU, S. I 122. ◊ Fig. Nu poți afirma că a silnicit limba. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 5/4. Instrucțiunea nu poate rămîne ca în timpii cînd averile erau monopolizate... vocațiunile silnicite. ODOBESCU, S. II 61.

A SILNICI ~esc tranz. 1) A supune în mod silnic. 2) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav starea firească; a stâlci; a poci; a schingiui. /Din silnic

silnicésc v. tr. (d. silnic). Rar. Tratez cu silnicie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

silnici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silnicesc, 3 sg. silnicește, imperf. 1 silniceam; conj. prez. 1 sg. să silnicesc, 3 să silnicească

silnici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silnicesc, imperf. 3 sg. silnicea; conj. prez. 3 să silnicească

silnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silnicesc, imperf. 3 sg. silnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. silnicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SILNICIRE s. v. constrângere, forță, silă, silnicie, violență.

silnicire s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚĂ. SILĂ. SILNICIE. VIOLENȚĂ.

SILNICI vb. v. constrânge, face, forța, îngrețoșa, obliga, scârbi, sili, sparge, strica, viola.

silnici vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. ÎNGREȚOȘA. OBLIGA. SCÎRBI. SILI. SPARGE. STRICA. VIOLA.

Intrare: silnicire
silnicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silnicire
  • silnicirea
plural
  • silniciri
  • silnicirile
genitiv-dativ singular
  • silniciri
  • silnicirii
plural
  • silniciri
  • silnicirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: silnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silnici
  • silnicire
  • silnicit
  • silnicitu‑
  • silnicind
  • silnicindu‑
 singular plural
  • silnicește
  • silniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silnicesc
 (să)
  • silnicesc
  • silniceam
  • silnicii
  • silnicisem
a II-a (tu)
  • silnicești
 (să)
  • silnicești
  • silniceai
  • silniciși
  • silniciseși
a III-a (el, ea)
  • silnicește
 (să)
  • silnicească
  • silnicea
  • silnici
  • silnicise
plural I (noi)
  • silnicim
 (să)
  • silnicim
  • silniceam
  • silnicirăm
  • silniciserăm
  • silnicisem
a II-a (voi)
  • silniciți
 (să)
  • silniciți
  • silniceați
  • silnicirăți
  • silniciserăți
  • silniciseți
a III-a (ei, ele)
  • silnicesc
 (să)
  • silnicească
  • silniceau
  • silniciră
  • silniciseră
sâlnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silnicire, silnicirisubstantiv feminin

silnici, silnicescverb

  • 1. rar A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: constrânge forța sili
    • format_quote S-a ridicat norodul, mințit și silnicit Și-a miruit cu pumnul domnia îmbuibată. DEȘLIU, G. 52. DLRLC
    • format_quote Grecii, care după luarea Țarigradului se dase afund, fugind... alungați, prigoniți, silniciți, pe unde-i nimereau biruitorii, cu cîte puțin și treptat prinseră la suflet. ODOBESCU, S. I 122. DLRLC
    • format_quote figurat Nu poți afirma că a silnicit limba. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 5/4. DLRLC
    • format_quote figurat Instrucțiunea nu poate rămîne ca în timpii cînd averile erau monopolizate... vocațiunile silnicite. ODOBESCU, S. II 61. DLRLC
etimologie:
  • silnic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.