SILNICÍE, silnicii, s. f. 1. Constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă (2). 2. (Înv.) Putere, forță. – Silnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SILNICÍE ~i f. 1) Caracter silnic. 2) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; samavolnicie. /silnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SILNICÍE s. 1. v. forță. 2. v. abuz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SILNICÍE s. v. asuprire, exploatare, forță, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, putere, urgisire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

silnicíe s. f., art. silnicía, g.-d. art. silnicíei; pl. silnicíi, art. silnicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink