opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILITĂ s. f. v. silit1.

silită sf vz silit1

SILIT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [ Var.: silită s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILIT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

SILIT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

sâlit1 sn[1] vz silit2 corectat(ă)

  1. În original, incorect sm — LauraGellner

sâlit2, ~ă a vz silit3

silit1 sn [At: LTR2 / V: (rar) ~ă sf / E: fr, eg silite, ger Silit] Material termorezistent pe bază de carbură de siliciu și adaosuri mici de materiale ceramice.

silit2 sn [At: ALR II / I MN 113, 2 839/141 / V: (reg) sâl~ / E: sili] 1 (Rar) Silință (3). 2 (Reg; îf sâlit; șîcs ~ul morii) Termen folosit în strigături de copiii care participă la obiceiul de lăsatul secului, în timp ce rotesc torțe aprinse.

silit3, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 476 / V: (reg) sâl~ / Pl: ~iți, ~e / E: sili] 1-2 a, av (Care este făcut) împotriva voinței sale Si: forțat, impus, silnic (7). 3-4 a, av (Care este) lipsit de naturalețe Si: afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic (17-18), studiat, teatral. 5 a (Înv; d. femei) Violat. 6 a (Asr; d. acțiuni, mișcări etc) Grăbit (3). 7 smf (Îvr) Persoană care se află sub dominația cuiva. 8 a (Înv; cu valoare de superlativ) Extraordinar. 9 a (Înv) Total.

SILIT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silită s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILIT, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Cu putere, cu forță. (Adverbial) Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. ♦ Făcut fără voie, împotriva dorinței, din necesitate, cu sila; forțat, constrîns, nevoit, obligat. Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. ♦ Nesincer, nenatural. Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. 2. (Despre acțiuni, mișcări) Zorit, grăbit. Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127.

SILIT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].

SILIT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)

SILIT n. Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit

silit a. forțat.

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

silit s. n.

silit s. n.

silit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SILIT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.

SILIT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.

silit adj. v. GRABNIC. GRĂBIT. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT.

SILIT adj. 1. forțat, impus, silnic. (Muncă ~.) 2. afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~; atitudine ~.)

Silit ≠ benevol, voit

Intrare: silit (adj.)
silit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
  • silită
  • silita
plural
  • siliți
  • siliții
  • silite
  • silitele
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
  • silite
  • silitei
plural
  • siliți
  • siliților
  • silite
  • silitelor
vocativ singular — —
plural — —
sâlit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silită
  • silita
plural — —
genitiv-dativ singular
  • silite
  • silitei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silit, silităadjectiv

  • 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: constrâns forțat nevoit obligat antonime: benevol voit
    • format_quote Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. DLRLC
    • 1.1. Care este lipsit de sinceritate; de formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nenatural nesincer
      • format_quote Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. DLRLC
  • 2. Cu putere, cu forță. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. DLRLC
  • 3. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: grăbit zorit
    • format_quote Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi sili DEX '98 DEX '09

silitsubstantiv neutru

  • 1. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.