SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÍCULĂ ~e f. Silicvă a cărei lungime nu întrece cu mult lățimea. /<fr. silicule
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÍCULĂ s.f. Fruct uscat dehiscent al unor crucifere, asemănător cu silicea, dar mai scurt. [< fr. silicule].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÍCULĂ (‹ fr., lat.) s. f. Fruct uscat dehiscent, rar indehiscent, caracteristic multor specii din familia cruciferelor (= brasicacee), alcătuit din două carpele, despărțit la interior în două loji printr-un perete fals, subțire, membranos, de care se prind semințele; s. are diametrele longitudinal și transversal aproximativ egale (ex. la traista-ciobanului).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink