SILICOZĂ, silicoze, s. f. Boală pulmonară profesională cronică care apare la muncitorii din mine, din carierele de piatră, din industria metalurgică, din industria porțelanului și a sticlei etc., în urma inhalării prelungite a pulberilor de dioxid de siliciu. – Din fr. silicose.

silicoză sf [At: CONTEMP. 1954, nr. 380, 5/5 / Pl: ~ze / E: fr silicose] Boală pulmonară cronică, de obicei profesională, manifestată printr-o fibrozare a plămânilor, ca urmare a inhalării pulberii de siliciu.

SILICOZĂ, silicoze, s. f. Boală pulmonară cronică profesională care apare la muncitorii din mine, din carierele de piatră, din industria metalurgică, din industria porțelanului și a sticlei etc., în urma inhalării prelungite a pulberilor de bioxid de siliciu. – Din fr. silicose.

SILICOZĂ s. f. Boală profesională, afecțiune pulmonară cronică, care se datorește inhalării bioxidului de siliciu și care apare mai ales la muncitorii din mine și din carierele de piatră. Combaterea silicozei și lupta contra degajărilor... de cărbune și gaze. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 5/5.

SILICOZĂ s.f. (Med.) Afecțiune pulmonară cauzată de inhalarea prafului de silice. [< fr. silicose, cf. lat. silex – silice].

SILICOZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de silice. (< fr. silicose)

SILICOZĂ f. Stare patologică constând într-o afecțiune pulmonară cauzată de inspirarea prafului de siliciu. /<fr. silicose

silicoză s. f., g.-d. art. silicozei; pl. silicoze

silicoză s. f., g.-d. art. silicozei; pl. silicoze

silicoză s. f., g.-d. art. silicozei; pl. silicoze