9 definiții pentru siliciură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILICIURĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.
siliciură sf [At: MARIN, PR. 174/2 / V: (îvr) siliciur s / Pl: ~ri / E: fr siliciure] Combinație a siliciului cu un metal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICIURĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICIURĂ s.f. Compus al siliciului cu un metal. [Pron. -ciu-. / < fr. siliciure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICIURĂ s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
siliciur s vz siliciură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
siliciură s. f., g.-d. art. siliciurii; pl. siliciuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
siliciură (-ciu-) s. f., g.-d. art. siliciurii; pl. siliciuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
siliciură s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. siliciurii; pl. siliciuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ciu-ră
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
siliciură, siliciurisubstantiv feminin
- 1. Combinație a siliciului cu un metal. DEX '09 DN
etimologie:
- siliciure DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.