2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILFĂ, silfe, s. f. 1. Silfidă (1). 2. Insectă din ordinul coleopterelor, de formă ovală și turtită, făcînd parte din grupul silfidelor; se hrănește cu materii organice în descompunere (Silpha atrata).
SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILF, -Ă s. m. f. (mit.) geniu al aerului, la celți. (< fr. sylphe, lat. sylphus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
silfă (rar) s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
silfă (rar) s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
silfă s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SILFĂ s. v. silfidă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
silfă s. v. SILFIDĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
silfă, silfesubstantiv feminin
- 2. Insectă din ordinul coleopterelor, de formă ovală și turtită, făcând parte din grupul silfidelor; se hrănește cu materii organice în descompunere (Silpha atrata). DLRLC
silf, silfisubstantiv masculin silfă, silfesubstantiv feminin
- 1. (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Silfi ușori, gentile trupe, Ar tot turna, zburînd în grupe, O ambrozie delicată. MACEDONSKI, O. I 67. DLRLC
- Ei aurita aripă silfului meu au smult. NEGRUZZI, S. II 68. DLRLC
- Ades, cînd sînt în luptă cu gîndurile mele, Muncit d-al suferinței demon neîmblînzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele Din sfere luminoase, din aer bălsămit. ALEXANDRESCU, M. 77. DLRLC
-
etimologie:
- sylphe DEX '09 DEX '98 DN
- sylphus DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.