14 definiții pentru silențiu
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILENȚIU s. n. (Înv.) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silențium s. n.] – Din lat. silentium.
silențiu sn [At: VALIAN, V. / V: (îvr) ~m, ~ță sf, ~nsu (Pl: silense) / Pl: ? / E: lat silentium] (Ltm) 1 (Irn) Tăcere. 2 (Pex) Liniște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILENȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silențium s. n.] – Din lat. silentium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILENȚIU s. n. (Latinism, astăzi folosit ironic) Liniște, tăcere. Zgomotul... cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silențiu lugubru. CARAGIALE, T. II 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILENȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SILENȚIUM s. n. v. silențiu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SILENȚIUM s. n. v. silențiu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silensu sn vz silențiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silență sf vz silențiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silențium sn vz silențiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
silențiu [iu pron. ĭu] (înv.) s. n., art. silențiul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
silențiu [țiu pron. țĭu] (înv.) s. n., art. silențiul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
silențiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. silențiul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SILENȚIU s. v. liniște, tăcere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
silențiu s. v. LINIȘTE. TĂCERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: silențĭu
| substantiv neutru (N56) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
silențiusubstantiv neutru
-
- Zgomotul... cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silențiu lugubru. CARAGIALE, T. II 62. DLRLC
-
etimologie:
- silentium DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.