silențiozitate sf [At: SCÂNTEIA, 1967, nr 7259 / P: ~ți-o / E: silențios + -itate] Proprietate a unui aparat tehnic, a unui motor etc de a funcționa fără a face zgomot.

SILENȚIOZITATE s.f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui motor cu explozie de a fi silențios. [Pron. -ți-o-. / cf. it. silenziosità].

SILENȚIOZITATE s. f. calitatea a ceea ce este silențios. (< it. silenziosità)

silențiozitate s. f. Lipsă de zgomot, caracter silențios ◊ „Silențiozitatea, o componentă a ocrotirii sănătății publice.” Sc. 21 II 67 p. 2. ◊ „Inginerii de la firma britanică «Fodens Ltd» au construit un camion de 32 tone care nu va produce un zgomot mai mare decât un autoturism obișnuit. Aceste performanțe de silențiozitate au fost obținute prin efectuarea unor modificări la motor [...]” R.l. 29 III 79 p. 6 (din silențios + -itate; cf. it. silenziosità; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 134; DEX, DN3)

silențiozitate (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. silențiozității

silențiozitate (-ți-o-) s. f., g.-d. art. silențiozității

silențiozitate s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. silențiozității