silențios, ~oasă a [At: HELIADE, D. J. 166/25 / P: ~ți-os / V: (îvr) ~ncios / Pl: ~oși, ~oase / E: fr silencieux, lat silentiosus] 1 Lipsit de zgomot Si: liniștit, tăcut². 2 Care nu produce zgomot. 3 (Îs) Bloc ~ Amortizor de oscilații, construit dintr-o masă de cauciuc prinsă cu două armături metalice, prin care poate fi montat între două organe de mașină.

SILENȚIOS, -OASĂ adj. Care nu produce zgomot. [Pron. -ți-os. / < it. silenzioso, fr. silencieux].

SILENȚIOS, -OASĂ adj. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot. (< fr. silencieux, lat. silentiosus)

silențios, -oasă adj. Care nu produce zgomot, tăcut ◊ „La «Albina» e ventilator de vreo treizeci de ani. La «Unic» și «Turist» nu funcționează deloc, fiindcă nu erau silențioase.” Sc. 12 I 67 p. 2. ◊ „[Motoreta Elmo este] un mijloc de transport silențios și antipoluant.” R.l. 11 IV 75 p. 5. ◊ „Aceste tipuri de întrerupătoare au fost înlocuite [...] cu alte tipuri (cumpănă), mult mai silențioase și cu performanțe superioare în exploatare.” R.l. 26 III 76 p. 5. ◊ „O șalupă de agrement, care are două mari calități – este silențioasă și nu poluează apele – face curse zilnice [...]” R.l. 30 X 84 p. 4; v. și antistres (din it. silenzioso; cf. fr. silencieux; DTM; DEX, DN3)

SILENȚIOS ~oasă ( ~oși, ~oase) Care nu produce zgomot. Mașină ~oasă. [Sil. -ți-os] /<fr. silencieux, lat. silentiosus

silencios, ~oasă a vz silențios

silențios (livr.) (desp. -ți-os) adj. m., pl. silențioși; f. silențioasă, pl. silențioase

silențios (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. silențioși; f. silențioasă, pl. silențioase

silențios adj. m. (sil. -ți-os), pl. silențioși; f. sg. silențioasă, pl. sileațioase

SILENȚIOS adj. nezgomotos. (Ventilator ~.)

SILENȚIOS adj. v. liniștit, tăcut.

silențios adj. v. LINIȘTIT. TĂCUT.