7 definiții pentru silențiator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILENȚIATOR, silențiatoare, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -ți-a-] – Din it. silenziatore.
silențiator sn [At: DEX / P: ~ți-a~ / Pl: ~oare / E: it silenziatore] Amortizor de zgomot la motoarele cu explozie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILENȚIATOR, silențiatoare, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -ți-a-] – Din it. silenziatore.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILENȚIATOR s.n. Amortizor de zgomot la motoarele cu explozie. [Pron. -ți-a-. / < it. silenziatore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILENȚIATOR s. m. amortizor de zgomot la motoarele cu explozie. (< it. silenziatore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
silențiator s. n. (tehn.) Amortizor de zgomot ◊ „O invenție brevetată de Institutul național pentru creația științifică și tehnică din București a început să fie materializată în atelierele de micro-producție. Este vorba de silențiatoarele [...] pentru expansii de gaze și aburi.” R.l. 14 II 75 p. 6 (din it. silenziatore; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
silențiator s. n., pl. silențiatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
silențiator, silențiatoaresubstantiv neutru
- 1. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- silenziatore DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.