4 definiții pentru silențiar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

silențiar sm [At: DN3 / P: ~ți-ar / Pl: ~i / E: it silenziario, lat silentiarius] Sclav care avea însărcinarea de a păstra liniștea și ordinea într-o casă romană.

SILENȚIAR s.m. (Ant.) Sclav care avea însărcinarea de a păstra liniștea și ordinea într-o casă romană. [Pron. -ți-ar. / < it. silenziario, lat. silentiarius].

SILENȚIAR s. m. (ant.) 1. sclav care păstra liniștea și ordinea într-o casă romană. 2. (în Bizanț) demnitar care se îngrijea de audiențele împăratului. (< fr. silentiaire, lat. silentiarus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

silențiar s. m., pl. silențiari

Intrare: silențiar
silențiar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silențiar
  • silențiarul
  • silențiaru‑
plural
  • silențiari
  • silențiarii
genitiv-dativ singular
  • silențiar
  • silențiarului
plural
  • silențiari
  • silențiarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silențiar, silențiarisubstantiv masculin

  • 1. în Antichitate Sclav care avea însărcinarea de a păstra liniștea și ordinea într-o casă romană. DN
  • 2. (În Bizanț) Demnitar care se îngrijea de audiențele împăratului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.