SILENȚIÁR s.m. (Ant.) Sclav care avea însărcinarea de a păstra liniștea și ordinea într-o casă romană. [Pron. -ți-ar. / < it. silenziario, lat. silentiarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SILENȚIÁR s. m. (ant.) 1. sclav care păstra liniștea și ordinea într-o casă romană. 2. (în Bizanț) demnitar care se îngrijea de audiențele împăratului. (< fr. silentiaire, lat. silentiarus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

silențiár s. m., pl. silențiári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink