SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [Pl. și: (n.) silane] – Din fr., engl. silane, rus. silan, germ. Silan.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÁN s.m. Combinație a siliciului cu hidrogenul. [< germ. Silan].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÁN s. m. compus hidrogenat al siliciului. (< fr. silane)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÁN s. (CHIM.) hidrură de siliciu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
silán s. m., pl. siláni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILÁN (‹ fr. {i}) s. m. Combinație a siliciului cu hidrogenul, având formula generală SinH2n+2. Din monosilan (SiH4), care este un gaz, se obține siliciu pur pentru tehnica semiconductorilor.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink