sihăstresc, ~ească a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 171^r/33 / V: (înv) săh~, seh~ / S și: (îvr) sychăstresc / Pl: ~ești / E: sihastru + -esc] 1-2 Care aparține sihastrului sau sihăstriei. Si: (înv) sihăstricesc (1-2). 3-4 Privitor la sihastru sau la sihăstrie. Si: (înv) sihăstricesc (3-4). corectat(ă)

1) sihăstrésc, -eáscâ adj. (d. sihastru). De sihastru: vĭată sihăstrească.

2) sihăstrésc v. intr. Trăĭesc ca sihastru. V. refl. Mă fac pustnic.

SIHĂSTRI, sihăstresc, vb. IV. 1. Intranz. A duce viață de sihastru; fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru. 2. Refl. și intranz: A se face, a deveni sihastru; fig. a se izola de societate. – Din sihastru.

săhăstresc, ~ească a vz sihăstresc

săhăstri v vz sihăstri

săhâstri v vz sihăstri

sehăstresc, ~ească a vz sihăstresc

sehăstri v vz sihăstri

sihăstri [At: VARLAAM, C. 369 / V: (înv) săh~, seh~, (îvr) săhâs~ / S și: (îvr) sychăstri / Pzi: ~resc~ / E: sihastru] 1 vi A duce viață de sihastru Si: a pustnici, (rar) a schimnici, (reg) a pustelnici. 2 vr A se face sihastru. Si: a se pustnici, (rar) a se schimnici, (reg) a se pustelnici. 3 vr (Reg) A se duce în sihăstrie Si: a se pustnici, (rar) a se schimnici, (rar) a se pustelnici. 4 vr (Pan) A sta retras, departe de societate Si: a se izola, a se pustnici, (rar) a se schimnici.

SIHĂSTRI, sihăstresc, vb. IV. 1. Intranz. A duce viață de sihastru; fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru. 2. Refl. și intranz. A se face, a deveni sihastru; fig. a se izola de societate. – Din sihastru.

SIHĂSTRI, sihăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni sihastru, a se face sihastru; fig. a trăi izolat, retras. Noi ne-am sihăstrit aicea ca să păstorim oile. SADOVEANU, O. VIII 250. [Anichit era] amărît uneori că locurile pe unde trăiește el nu se aseamănă cu acelea pe unde au sihăstrit marii cuvioși. STĂNOIU, C. I. 152.

A SE SIHĂSTRI mă ~esc intranz. 1) A deveni sihastru; a se face sihastru; a se pustnici; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un sihastru). /Din sihastru

A SIHĂSTRI ~esc 1. intranz. A fi sihastru; a pustnici; a schimnici. 2. tranz. fig. A face să se sihăstrească. /Din sihastru

sihăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sihăstresc, 3 sg. sihăstrește, imperf. 1 sihăstream; conj. prez. 1 sg. să sihăstresc, 3 să sihăstrească corectat(ă)

sihăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sihăstresc, imperf. 3 sg. sihăstrea; conj. prez. 3 să sihăstrească corectat(ă)

sihăstri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sihăstresc, imperf. 3 sg. sihăstrea; conj. prez. 3 sg. și pl. sihăstrească

SIHĂSTRESC adj. v. ascetic.

SIHĂSTRESC adj. ascetic, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viață ~.)

SIHĂSTRI vb. v. pustnici.

SIHĂSTRI vb. v. izola.

sihăstri vb. v. IZOLA.

SIHĂSTRI vb. a (se) pustnici, a (se) schimnici, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)