signatar, ~ă smf, a vz semnatar

SIGNATAR, signatari, s. m. (Învechit) Semnatar. Signatarii tratatului de pace.

SEMNATAR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).

semnatar, ~ă [At: GHICA, C. E. II, 460 / V: (îvr) sign~ / Pl: ~i, ~e / E: semna cf fr signataire] 1-4 smf, a (Persoană) care (fixează în scris și) semnează o scrisoare, un tratat, o convenție, un acord etc. Si: (rar) subscriitor (1) semnător (3-6). 5 smf Autor (al unei scrieri).

SEMNATAR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).

SEMNATAR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție.

SEMNATAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care semnează un tratat, o convenție etc. [Cf. fr. signataire, după semna].

SEMNATAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire)

SEMNATAR ~ă ( ~i, ~e) m. și f. Persoană care semnează un act oficial. /<fr. signataire

*semnatár, -ă s. (fr. signataire, după rom. semn). Iscălitor, cel care a iscălit: semnatara unuĭ contract.

signatar (înv.) s. m., pl. signatari

signatar (înv.) s. m., pl. signatari

signatar s. m., pl. signatari

semnatar s. m., pl. semnatari

semnatar s. m., pl. semnatari

semnatar s. m., pl. semnatari

SEMNATAR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ul acestei cereri.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (Persoanele ~.)

SEMNATAR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ul de mai jos.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (~ petiției.)