SIGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. [Gen. -cii. / < fr. sigmatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIGMÁTIC, -Ă, sigmatici, -ce, adj. Care se caracterizează prin prezența unui sigma. – Din fr. sigmatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIGMÁTIC, -Ă adj. Care se caracterizează prin prezența unei sigma. [< fr. sigmatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIGMÁTIC, -Ă I. adj. (despre forme lingvistice) caracterizat printr-un infix. II. s. f. parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. (< fr. sigmatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sigmátic adj. m., pl. sigmátici; f. sg. sigmátică, pl. sigmátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink