sighincă sf [At: ANTIPA, P. 293 / V: seg~ (Pl: seghinci) / Pl: ~nce / E: sădi + -incă] 1 (Reg) Unealtă de lemn sau de fier cu un capăt ascuțit, folosită la săditul viței de vie și săpatul altor răsaduri Si: (reg) sădilă, sădelcă¹, sădelniță. 2 (Reg) Unealtă de pescuit de forma unei suliți de fier care se înfige în corpul peștilor. 3 (Reg) Obiect folosit de pescari pentru a sparge gheața.

SIGHINCĂ s. v. sădelcă.

sighincă s. v. SĂDELCĂ.

sighincă, sighince, s.f. (reg.) 1. unealtă de lemn sau de fier, cu un capăt ascuțit, cu care se fac gropi pentru săditul viței de vie; sădilă, sădelcă, sădelniță. 2. unealtă de pescuit de forma unei suliți de fier care se înfige în corpul peștilor; ostie. 3. mai cu care pescarii sparg gheața pentru copci.