SIFONOFÓR, sifonofore, s. n. (La pl.) Ordin de animale celenterate care au un sifon (5) ca mijloc de locomoție (Siphonophora); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. siphonophores.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sifonofór s. n., pl. sifonofóre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIFONOFÓRE s.n. pl. Ordin de celenterate care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. sifonofor. / < fr. siphonophores, cf. gr. siphon – tub, phoros – purtător].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIFONOFÓRE s. n. pl. ordin de celenterate hidrozoare care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului1 (5). (< fr. siphonophores)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIFONOFÓR (‹ fr.; {s} gr. siphon „tub” + phoros „purtător”) s. n. (La pl.) Ordin de celenterate hidrozoare coloniale, răspândite în M. Mediterană și Oc. Atlantic, caracterizate printr-un înalt grad de diferențiere și de specializare morfofiziologică a indivizilor din colonie (Siphonophora); (și la sg.) animal din acest ordin.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink