SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu dioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

sifon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ți~ / Pl: ~oane / E: fr siphon, lat sipho, -onis] 1 Țeavă îndoită, cu două brațe inegale, folosită la transvazarea lichidelor între două niveluri diferite. 2 Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3 Butelie etanșă de sticlă sau plastic, cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune, prin deschiderea unei supape, a apei acidulate cu bioxid de carbon. 4 (Pex) Apă acidulată obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile Si: (pop) apă gazoasă, (rar) sodă. 5 (Fam; îe) A-i veni (cuiva) cu ~ A se supăra (11). 6 Aparat de uz medical pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 7 Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie, la unele animale acvatice inferioare. 8 (Arg) Sifilis. 9 (Gfg; înv) Vânt foarte puternic în formă de vârtej. asemănător cu tromba¹.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub îndoit în formă de U răsturnat, cu brațe neegale, folosit pentru a face să treacă un lichid de la un nivel superior la un nivel inferior, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Piesă de fontă sau de plumb, în formă de S, de U sau de P, montată la legătura dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în încăperea în care se află obiectul. 3. Sticlă ermetic închisă, în care se introduce o băutură gazoasă sub presiune și care, la apăsarea pe un mîner de metal, lasă să curgă lichidul; băutura conținută în această sticlă. Un sifon... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. 4. Aparat pentru spălarea și asepsia anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție, în formă de pîlnie, la animalele cefalopode.

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub formă de U întors, folosit pentru a transvaza un lichid între două niveluri diferite. 2. Piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie de sticlă pentru apă gazoasă. ♦ Apa gazoasă dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor în formă de tub, care servește pentru locomoție. 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub formă de U întors, pentru a transversa un lichid între două niveluri diferite. 2. piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. butelie de sticlă pentru apă gazoasă; apa însăși. 4. aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. organ în formă de tub sau de pâlnie, la cefalopode, servind pentru locomoție sau hrănire. 6. canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

SIFON ~oane f. 1) Tub în formă de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie în care se păstrează sub presiune apa gazoasă. 3) Piesă montată pe o conductă de canalizare pentru a împiedica ieșirea gazelor din canal în încăpere. 4) Aparat pentru spălarea și dezinfectarea unor cavități ale corpului (nas, gură etc.). 5) Organ de locomoție în formă de tub la unele moluște marine. /<fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon

sifon n. 1. tub recurbat cu două brațe inegale, spre a transvaza lichidele; 2. vas cu apă gazoasă ce iese prin mijlocul unui tub central închis cu supapă.

*sifón n., pl. oane (lat. siphon, siphónis, d. vgr. síphon). Tub curb cu doŭă brațe neegale de transvazat lichidele. Tubu și mecanizmu pin care curge apa gazoasă din garafă. Carafa de apă gazoasă. Vest. Apă gazoasă: a bea vin cu sifon, a bea un sifon (Cp. cu brînză, care, la început, însemna „zăgîrnă”).

ȘIFON, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon.

șâfond sn vz șifon¹

șâfont sn vz șifon¹

șifon² [At: COSTINESCU / Pl: ~oane, (rar) ~uri sn / E: fr chiffon] 1 sf (Frî; rar) Cârpă (1). 2 sn Pânză albă (de bumbac, ușor apretată) folosită la confecționarea lenjeriei de pat și de corp Si: (reg) madipolon.

șifon¹ sn [At: ALR II, 3544/316 / V: (reg) șâfond, șâfont / A și: șif~ / Pl: ~oane / E: mg sifon] (Trs; Mar) Șifonier (3).

țifon sn vz sifon

ȘIFON, șifoane, s. n. Pânză de bumbac albă, cu fața netedă, ușor apretată, folosită pentru lenjerie. – Din fr. chiffon.

ȘIFON, șifoane, s. n. Pînză de bumbac albă, ușor apretată, din care se fac mai ales albituri pentru pat.

ȘIFON s.n. Pînză albă de bumbac, din care se face mai ales lenjerie. [< fr. chiffon].

SIFO-/SIFON(O)- elem. „tub, sifon”. (< fr. sipho-, siphon/o/-, cf. lat. sipho, gr. siphon)

SIFON²(O)- elem. sifo-.

ȘIFON s. n. pânză albă de bumbac, ușor apretată, pentru lenjerie; madipolon. (< fr. chiffon)

ȘIFON ~oane n. 1) Țesătură subțire și deasă de bumbac, din care se confecționează, în special, lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. chiffon

șifon n. pânză albă, numită și madepolon (= fr. chiffon).

*șifón n., pl. oane (fr. chiffon). Madapolam.

sifon s. n., pl. sifoane

sifon s. n., pl. sifoane

sifon s. n., pl. sifoane

șifon s. n., (sorturi) pl. șifoane

șifon s. m., (sorturi) pl. șifoane

șifon s. n., (sorturi) pl. șifoane

șifon

SIFON s. (pop.) apă gazoasă, (înv. și reg.) sodă.

SIFON s. (pop.) apă gazoasă, (înv. și reg.) sodă.

ȘIFON s. v. dulap, garderob, șifonier.

ȘIFON s. (TEXT.) madipolon.

ȘIFON s. (TEXT.) madipolon.

șifon s. v. DULAP. GARDEROB. ȘIFONIER.

șifon (-oane), s. n. – Țesătură de bumbac. Fr. chiffon. – Der. șifona, vb., din fr. chiffonner; șifonier (var. șifonieră), s. n. (dulap de haine), din fr. chiffonnier.

SIFON-, v. SIFONO-. □ ~antie (v. -antie), s. f., conformație tubuloasă a florilor radiare ligulate din antodii, la compozee.

șifon, șifonuri, s.m. – Dulap pentru haine și pânzături (în Codru); șifonier. (Trans., Maram.). – Cf. șifonier „scrin” (< fr. chiffonnier, Șăineanu, Scriban, DEX); din magh. sifon (MDA).

șifon, -uri, s.m. – Dulap pentru haine și pânzături (în Codru); șifonier. – Din fr. chiffonnier.

SIFO- „tub, tubular”. ◊ gr. siphon „tub, țeava” > fr. sipho-, engl. id., germ. id. > rom. sifo-. □ ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci inferioare cu miceliul format din hife tubuloase plurinucleate; sin. sifonomicete.

SIFONO- „tub, țeavă, sifon; tubular”. ◊ gr. siphon „țeavă, tub” > fr. siphono-, engl. id., germ. id. > rom. sifono-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care au numai flori tubuloase în antodiu; ~fore (v. -for), s. n. pl., ordin de celenterate hidrozoare coloniale, care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului; ~gam (v. -gam), adj., care prezintă sifonogamie; ~gamie (v. -gamie), s. f., fecundare a ovulului cu polenul transmis printr-un tub polinic; ~micete (v. -micete), s. f. pl., sifomicete*; ~plast (v. -plast), s. n., hifă ramificată dar neseptată, conținînd citoplasmă și numeroși nuclei, specifică algelor și fungilor; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central cu parenchim medular, înconjurat de vasele lemnoase și liberiene sub formă de inele.

sifon, sifoane s. n. denunț, pâră, informație dată poliției.

a da sifon expr. a denunța.

hai sifon, că berea-i scumpă! expr. (pop., eufem.) v. hai sictir.