SIFO-/SIFON(O)- elem. „tub, sifon”. (< fr. sipho-, siphon/o/-, cf. lat. sipho, gr. siphon)

SIFON²(O)- elem. sifo-.

SIFO- „tub, tubular”. ◊ gr. siphon „tub, țeava” > fr. sipho-, engl. id., germ. id. > rom. sifo-. □ ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci inferioare cu miceliul format din hife tubuloase plurinucleate; sin. sifonomicete.

SIFON-, v. SIFONO-. □ ~antie (v. -antie), s. f., conformație tubuloasă a florilor radiare ligulate din antodii, la compozee.

SIFONO- „tub, țeavă, sifon; tubular”. ◊ gr. siphon „țeavă, tub” > fr. siphono-, engl. id., germ. id. > rom. sifono-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care au numai flori tubuloase în antodiu; ~fore (v. -for), s. n. pl., ordin de celenterate hidrozoare coloniale, care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului; ~gam (v. -gam), adj., care prezintă sifonogamie; ~gamie (v. -gamie), s. f., fecundare a ovulului cu polenul transmis printr-un tub polinic; ~micete (v. -micete), s. f. pl., sifomicete*; ~plast (v. -plast), s. n., hifă ramificată dar neseptată, conținînd citoplasmă și numeroși nuclei, specifică algelor și fungilor; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central cu parenchim medular, înconjurat de vasele lemnoase și liberiene sub formă de inele.