9 definiții pentru «sifilis»   declinări

SÍFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică contagioasă, provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contact direct sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SÍFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sífilis s. n., pl. sífilisuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÍFILIS s. (MED.) lues, (rar) verolă, (pop.) pădureț, pierit, (înv. și reg.) sfranț, sfrenție, (reg.) frenție, mâncătură, sfinție, (prin Munt.) gubăvie, (Transilv.) șui, (înv.) frențuș, malafranță, sifilitic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÍFILIS ~uri n. Boală venerică cronică, cauzată de un spirochet și transmisă prin contagiune sau ereditar. /<fr. syphilis, germ. Syphilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÍFILIS s.n. Boală venerică infecțioasă provocată de un spirochet, care se transmite prin contagiune sau prin ereditate; lues. [< fr. syphilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÍFILIS s. n. boală venerică infecțioasă, cu evoluție cronică, provocată de un spirochet transmis prin contagiune sau prin ereditate, cu ulcerație și leziuni pe diferite organe; lues. (< fr. syphilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sífilis s. n., pl. sífilisuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*sifilis n., pl. inuzitat urĭ (ar. sifl, boală lumească, de unde, în latina medicală, s’a făcut syphilis fiindcă medicu, matematicu și poetu Fracastóro din Verona, mort la 1553, credea că vine de la Sipylus, un păstor tlnăr și frumos care a dat regelui său Alcithous onorurile care se cuveneaŭ luĭ Apoline. Aceasta, de necaz, ĭ-ar fi trimes această boală). Med. O boală secretă specială care ajunge constituțională și ereditară. – Pop. cel perit. V. viruloză.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink