2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sif sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr sif] Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt.

SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vînt. [< fr. sif < cuv. arab].

SIF s. n. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. (< fr. sif)

ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff.

ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff.

șif2 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: ger Schiff] (Gms) 1 (Tip) Planșetă de zinc sau de lemn pe care se așază zațul Si: galion (6). 2 Navă mare Si: galion (2).

șif1 av [At: GLOSAR REG. / E: ger schief] (Reg) Oblic.

ȘIF s.n. (Germanism) Galion2; navă mare. [< germ. Schiff].

ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion (4). (< germ. Schiff)

șif n. în tipografie: scândură rectangulară numită galion. [Nemț. (SATZ) SCHIFF].

*șif n., pl. urĭ (germ. schiff). Galion, scîndurică pe care zețaru așează în coloană literele culese și așezate provizoriŭ pe vingălac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIF s. (TIPOGR.) galion. (Pe ~ se așază zațul.)

ȘIF s. (TIPOGR.) galion. (Pe ~ se așază zațul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șif (-furi), s. n. – Galion, în tipografie. Germ. Schiff. – Este îndoielnic dacă șifan, s. n. (cîrlig, cîrlig al barcagiilor) are aceeași origine.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șif1 adv. (reg.) oblic, pieziș.

Intrare: sif
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sif
  • siful
  • sifu‑
plural
  • sifuri
  • sifurile
genitiv-dativ singular
  • sif
  • sifului
plural
  • sifuri
  • sifurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șif
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șif
  • șiful
  • șifu‑
plural
  • șifuri
  • șifurile
genitiv-dativ singular
  • șif
  • șifului
plural
  • șifuri
  • șifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sif, sifurisubstantiv neutru

  • 1. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. DN
etimologie:

șif, șifurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.