SIDERURGIE s. f. 1. Extragerea fierului din minereu, elaborarea aliajelor sale, precum și prelucrarea acestora în semifabricate (pentru laminare și forjare); metalurgia fierului. 2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu studiul metodelor siderurgiei (1). – Din fr. sidérurgie.

siderurgie sfs [At: ANTONESCU, D. / E: fr sidérurgie] 1 Ramură a industriei metalurgice care privește extragerea și prelucrarea fierului și a aliajelor lui din minereu Si: (înv) siderotecnie (1). 2 Știință care studiază proprietățile fizico-chimice, precum și tehnica extragerii și a prelucrării fierului și a aliajelor lui Si: (înv) siderotecnie (2).

SIDERURGIE s. f. 1. Ansamblu de operații constând în extragerea fierului, elaborarea aliajelor sale, precum și în prelucrarea acestora (pentru laminare și forjare); metalurgia fierului. 2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu studiul metodelor siderurgiei (1). – Din fr. sidérurgie.

SIDERURGIE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu operațiile de extragere, elaborare și prelucrare în semifabricate a acestora. S-au înființat noi institute de siderurgie, de mecanică. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/2. ♦ Tehnica extragerii, preparării și prelucrării fierului și a aliajelor lui.

SIDERURGIE s.f. Ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și operațiile de extragere, elaborare și prelucrare a acestora. [Gen. -iei. / < fr. sidérurgie, cf. gr. sideros – fier, ergon – lucru].

SIDERURGIE s. f. 1. tehnica extragerii fierului și a aliajelor sale. 2. ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și metodele folosite în siderurgie (1). (< fr. sidérurgie)

SIDERURGIE f. 1) Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul fierului și al metodelor de extragere a acestuia, precum și cu studiul aliajelor de fier; metalurgia fierului. 2) Tehnica extragerii fierului din minereuri și a obținerii aliajelor acestuia. [G.-D. siderurgiei] /<fr. sidérurgie

siderurgie s. f., art. siderurgia, g.-d. siderurgii, art. siderurgiei

siderurgie s. f., art. siderurgia, g.-d. siderurgii, art. siderurgiei

siderurgie s. f., art. siderurgia, g.-d. siderurgii, art. siderurgiei

SIDERURGIE s. metalurgia fierului, (înv.) siderotecnie.

SIDERURGIE s. (înv.) siderotecnie.

SIDER-, v. SIDERO-₁. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a fierului în sînge; ~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui. 2. Metalurgie a fierului; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a fierului în urină.