SIDEROGRAFIE s. f. Arta gravării în fier. – Din fr. siderographie.

siderografie sfs [At: V. MOLIN, V. T. / E: fr sidérographie] Arta gravării în oțel.

SIDEROGRAFIE s. f. Arta gravării în fier. – Din fr. sidérographie.

SIDEROGRAFIE s.f. Arta gravării în fier. [Gen. -iei. / < fr. sidérographie].

SIDEROGRAFIE s. f. arta gravării în fier. (< fr. sidérographie)

siderografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. siderografia, g.-d. siderografii, art. siderografiei

siderografie (-ro-gra-) s. f., art. siderografia, g.-d. siderografii, art. siderografiei

siderografie s. f. (sil. -gra-), art. siderografia, g.-d. siderografii, art. siderografiei

SIDERO-₁ „fier, feric, feruginos”. ◊ gr. sideros „fier” > fr. sidéro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sidero-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă a măduvei osoase, care conține incluziuni ferice și nu hemoglobinice; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie conținînd incluziuni ferice și nu hemoglobinice; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care alcătuiește zona centrală a globului terestru. 2. (Despre bacterii) Care preferă substraturile feroase; ~filie (v. -filie₁), s. f., afinitate a unor bacterii pentru fier; ~fob (v. -fob), adj., (despre bacterii) care evită substraturile feroase; ~grafie (v. -grafie), s. f., arta gravării în fier; ~lit (v. -lit₁), s. m., meteorit format aproape numai din fier; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantității de fier din sînge; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare a fierului în țesuturile organice; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru detectarea prezenței unui corp feros în ochi; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., tehnica confecționării potcoavelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a fierului și a compușilor lui; ~trof (v. -trof), adj., (despre bazine acvatice) cu cantități mari de săruri de fier.