sider^[1] sn [At: ANT. LIT. POP. I, 328 / V: și~^[2] / Pl: ? / E: ngr σίδερον] (Reg) Fier (1).

sidero² [At: DN³ / E: fr sidero cf gr σίδερον] Element prim de compunere savantă cu semnificația „fier”.

SIDERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) fier”, „de fier”, „feros”. [< fr. sidéro-, cf. gr. sideros – fier].

SIDER(O)²- elem. „fier”. (< fr. sidér/o/-, cf. gr. sideros)

SIDER-, v. SIDERO-₁. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a fierului în sînge; ~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui. 2. Metalurgie a fierului; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a fierului în urină.

SIDERO-₁ „fier, feric, feruginos”. ◊ gr. sideros „fier” > fr. sidéro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sidero-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă a măduvei osoase, care conține incluziuni ferice și nu hemoglobinice; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie conținînd incluziuni ferice și nu hemoglobinice; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care alcătuiește zona centrală a globului terestru. 2. (Despre bacterii) Care preferă substraturile feroase; ~filie (v. -filie₁), s. f., afinitate a unor bacterii pentru fier; ~fob (v. -fob), adj., (despre bacterii) care evită substraturile feroase; ~grafie (v. -grafie), s. f., arta gravării în fier; ~lit (v. -lit₁), s. m., meteorit format aproape numai din fier; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantității de fier din sînge; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare a fierului în țesuturile organice; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru detectarea prezenței unui corp feros în ochi; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., tehnica confecționării potcoavelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a fierului și a compușilor lui; ~trof (v. -trof), adj., (despre bazine acvatice) cu cantități mari de săruri de fier.

SIDER s. v. fier.

sider s. v. FIER.