sideancă sf vz sedeancă

sedeancă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) sid~ / Pl: ? / E: bg седянка] (Îrg) Șezătoare.

sideancă În OV, 1951, nr. 2, p. 35, găsim sideancă „șezătoare, serbare” (din Teleorman). Este vorba, evident, de bg. седянка, cu același înțeles. Apariția acestui cuvînt mă face să cred că nu e nevoie să facem apel, pentru a explica pe șezătoare, la rus. посиделка (cum am încercat în SCL, VII (1956), p. 275), căci bg. седянка este mult mai apropiat, din toate punctele de vedere, și a putut servi ca model pentru construirea rom. șezătoare.

SIDEANCĂ s. v. clacă, șezătoare.

sideancă s. v. CLACĂ. ȘEZĂTOARE.

sedeancă, sedence, s.f. (înv. și reg.) șezătoare la țară în serile de iarnă.