SIBILÍN, -Ă, sibilini, -e, adj. (Rar) Sibilic. – Din fr. sibyllin, lat. sibyllinus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBILÍN, -Ă adj. (Rar) Sibilic. ◊ Cărți sibiline = culegere de oracole, păstrată la Roma, care era consultată ori de câte ori republica era în primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBILÍN, -Ă adj. sibilic. ♦ cărți ĕ = culegere de oracole, păstrată la Capitoliu (Roma), consultată ori de câte ori republica era în primejdie. (< fr. sibyllin, lat. sibyllinus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBILÍN adj. v. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, prevestitor, profetic, secret, tainic, vizionar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sibilín adj. m., pl. sibilíni; f. sg. sibilínă, pl. sibilíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink