2 definiții pentru sibilanță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIBILANȚĂ s. f. zgomot sibilant provocat în plămân de o leziune. (< fr. sibilance)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sibilanță s. f., pl. sibilanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sibilanță
sibilanță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sibilanță, sibilanțesubstantiv feminin
- 1. Zgomot sibilant provocat în plămân de o leziune. MDN '00
etimologie:
- sibilance MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.