SIBÍLĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirată de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBÍLĂ ~e f. (în antichitatea greco-romană) Divinitate feminină legendară căreia i se atribuia capacitatea de a prezice viitorul. /<lat. Sybilla, fr. sybille
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBÍLĂ s.f. Femeie căreia cei vechi îi atribuiau darul de a prevedea viitorul, fiind inspirată de zei. [< lat., gr. sibylla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBÍLĂ s. f. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul. (< fr. sibylle, lat., gr. sibylla)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sibílă s. f., g.-d. art. sibílei; pl. sibíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink