SIBARÍT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBARÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care trăiește în lux, trândăvie și desfrâu. /<fr. sybarite, lat. Sybarita
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBARÍT, -Ă s.m. și f. Persoană înclinată spre o viață de lux și desfrâu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraș antic în Italia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIBARÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieți de lux și desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sibarít adj. m., s. m., pl. sibaríți; f. sg. sibarítă, pl. sibaríte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink