SIAL s. n. Înveliș extern al Pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu. [Pr.: si-al] – Din fr. sial.

sial-² ec vz sialo- corectat(ă)

sial¹ sn [At: LTR² / P: si-al / Pl: ? / E: fr sial] Partea superioară a scoarței pământului constituită din roci în care predomină compuși ai siliciului și ai aluminiului.

SIAL s. n. Înveliș extern al pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu.[Pr.: si-al] – Din fr. sial.

SIAL s.n. Înveliș exterior al Pămîntului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu. [Pron. -si-al. / cf. fr. sial < si(liciu) + al(uminiu)].

SIAL- v. sialo-.

SIAL¹ s. n. înveliș exterior al Pământului din roci bogate în silicați de aluminiu. (< fr. sial)

sialo- [At: DN³ / P: si-a~ / V: sial- / E: fr sialo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) salivă. 3 Salivar.

SIALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) salivă”, „salivar”. [Pron. si-a-, var. sial-. / < fr. sialo-, cf. gr. sialon].

-SIALIE elem. sial²(o)-.

SIAL²(O)-, -SIALIE elem. „salivă”. (< fr. sial/o/-, -sialie, cf. gr. sialon)

sial s. n.

sial s. n.

sial s. n.

SIAL-, v. SIALO-. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (medicament) care provoacă secreție salivară.

-SIALIE „salivă, salivație”. ◊ gr. sialon „salivă” > fr. -sialie, germ. id., it. -sialia > rom. -sialie.

SIALO- „salivă, salivație”. ◊ gr. sialon „salivă” > fr. sialo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sialo-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care provoacă salivație; ~grafie (v. -grafie), s. f., explorare radiologică a glandelor salivare cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune salivară; ~ree (v. -ree), s. f., secreție exagerată de salivă.

SIÁL (< fr., germ.; {s} fr. si[licium] + al[uminium]) s. n. Partea superioară a scoarței terestre, alcătuită din compuși ai siliciului și aluminiului (roci granitice, gnais, porfir); foarte groasă în domeniul continental (10-15 km în regiuni de platformă și depresiuni, 30-40 km în regiuni de orogen), dar subțiindu-se până la dispariție în domeniul oceanic. Este situat deasupra păturii bazaltice a scoarței terestre (sima).