SIÁL s. n. Înveliș extern al pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu.[Pr.: si-al] – Din fr. sial.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIAL- v. sialo-.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIÁL s.n. Înveliș exterior al Pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu. [Pron. -si-al. / cf. fr. sial < si(liciu) + al(uminiu)].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIÁL1 s. n. înveliș exterior al Pământului din roci bogate în silicați de aluminiu. (< fr. sial)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIAL2(O)-, -SIALÍE elem. „salivă”. (< fr. sial/o/-, -sialie, cf. gr. sialon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
siál s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIÁL (‹ fr., germ.; {s} fr. si[licium] + al[uminium]) s. n. Partea superioară a scoarței terestre, alcătuită din compuși ai siliciului și aluminiului (roci granitice, gnais, porfir); foarte groasă în domeniul continental (10-15 km în regiuni de platformă și depresiuni, 30-40 km în regiuni de orogen), dar subțiindu-se până la dispariție în domeniul oceanic. Este situat deasupra păturii bazaltice a scoarței terestre (sima).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink