sgârcit a. și m. avar.

ZGÂRCI², zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.

igârcit, ~ă a vz zgârcit

zgărcit, ~ă smf, a vz zgârcit

zgârci⁴ [At: CORESI, EV. 411 / Pzi: ~rcesc / E: slv съгръчити сѧ] 1-2 vtr (D. ființe) A (se) strânge din cauza frigului, fricii, durerii etc. Si: a se chirci (3), a se contracta (9), a se ghemui (1), a se închirci, a se strânge, (pop) a se ciuciuli¹ (3), a se zguli (1-2), (înv) a se stârci (1), (reg) a se tâmbuși (1). 3 vr (Prc; d. părți ale corpului) A se atrofia (1). 4 vr (Rar) A se schimonosi (1). 5 vr A se pipernici. 6 vr (Pex; d. plante) A degenera (1). 7-8 vtr (Înv; fig) A (se) smeri (1-2). 9-10 vtr (Reg) A (se) șifona (1-2). 11 vr A da dovadă de zgârcenie (2) Si: a se calici (7), a se lăcomi, a se scumpi (1), (reg) a se zgârnăi.

zgârcit, ~ă [At: CORESI, EV. 402 / V: (reg) zgăr~ / S și: sg~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgârci⁴] 1 a (D. ființe) Care are corpul încovoiat de frică, de frig etc. apropiindu-și (foarte) mult extremitățile unele de altele, facându-l să devină (aparent) mai mic Si: chircit (2), atrofiat (4), contractat² (4), ghemuit² (1), strâns², stârcit², (reg) tâmbușit, zgârcel (2). 2 a (Prc) Atrofiat (1). 3 sn (Reg) Cartilaj. 4-5 smf, a (Fig) (Om) care adună cu pasiune bani (sau alte bunuri materiale) printr-o economisire exagerată și meschină Si: avar (1-2), calic (8-9), (liv) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strângător, (pop) ciufut (1-2), (pfm) cărpănos (2-3), (îrg) scump (1), (înv) cumplit² (15), pungit, punguit², samalâș, sichiș, tamachiar, (reg) zbârciogos (1-2), zgârcilă, zgârciob (1-2), zgârcos (1-2), zgârietor (9-10), (îvr) zgârcitor (1-2), zgârcitură (5), zgârcuros (1-2), zgârdău, zgârgorit (1-2), zgâriat (5), zgârn, zgârnăit, zgârțos, zgârliuță (1), (reg) zgârcă (1-2), zgârcea, zgripțuros² (1-2). 6 a (Pan) Care este lipsit de generozitate. 7 a (Pan) Care denotă zgârcenie (2). 8 a (Pex) Pal². 9 a (Îe) (A fi) ~ la vorbă (A relata) fără multe detalii. 10 a (Îae) (A fi) moderat.

zgîrci² vb. IV. refl. 1 A se strînge, a se contracta, a se ghemui (din cauza frigului, a durerii etc.). Dragomir se zgîrcește pe scaun și s-apucă de masă (CAR.). ◊ (tr) Biata Pisicuță, zgîrcindu-și picioarele de dinapoi... lunecă de mai multe ori (HOG.). ♦ (despre plante sau despre rase de animale) A se chirci, a se micșora, a se pipernici, a degenera. 2 Fig. A da dovadă de zgîrcenie, a se arăta zgîrcit, a se scumpi. Îi dau o mie, măi, nu mă zgîrcesc (POPOV.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche съгръчитн сѧ.

zgîrci¹ s.n. 1 (înv.,pop) Cartilaj. Sînt olarii slabi, trași la față, numai oase, zgîrci și piele (STANCU). ♦ Ext. Came de proastă calitate, vînoasă, cu pielițe. Urmează leafa grasă Tot ce cade de la masă... Oase, zgîrciuri și ciolane (ARGH.). 2 (înv., pop.) Cîrcel; crampă. Varga lăsă repede mîna jos, ca și cum l-ar fi apucat un zgîrci în antebraț (POPOV.). 3 Unealtă formată dintr-o lamă metalică curbată, fixată pe un mîner, care este folosită (de dogar) pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. • pl. -uri. /de la zgîrci².

zgîrcit, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care este ghemuit, strîns, chircit; contractat (de frică, de frig etc.). Un flăcăuan isteț stătea zgîrcit în pat, pironit pe scîndură de reumatism (GAL.). 2 adj., s.m., s.f. Fig. (Om) care face economii exagerate (evitînd și cheltuielile de strictă necesitate), care strînge cu lăcomie, cu pasiune bunuri materiale printr-o economisire exagerată; hapsîn, avar. Nevestei mele îi place să facă pe zgîrcită (VIN.). ♦ (adj.) Care manifestă zgîrcenie; care este lipsit de generozitate. Nu era niciodată zgîrcit în a-și îmbărbăta soldații (PER.). ◊ Expr. (A fi) zgîrcit la vorbă = a vorbi puțin și cu chibzuială, fără multe detalii. • pl. -ți, – te. /v. zgîrci².

ZGÂRCI², zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.

ZGÎRCI², zgîrcesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) A, se strînge, a se ghemui, a se contracta de frig (de durere etc.). Mă strîng, mă zgîrcesc covrig. STANCU, D. 37. Mîinile simțeau metalul rece al puștilor și se zgîrceau sub mîneca mantalei. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. Se zgîrciră unul lîngă altul sub un țol prăfuit și-și suflau în pumni ca să-și dezghețe degetele. VLAHUȚĂ, O. A. I 142. ◊ Fig. Femeile se uitau chiorîș la Aristița, zgîrcindu-li-se inima că n-a dat peste ele așa noroc. CONTEMPORANUL, VIII 208. ◊ Tranz. fact. Îi vărsă la ureche cîteva vorbe otrăvite cari-l îngălbeniră la față și-i zgîrciră pumnul. GANE, N. II 16. Ai morții fiori îi zgîrcesc și-i întind. COȘBUC, P. II 296. Peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frămîntat, și m-a zgîrcit cîrcel. CREANGĂ, A. 15. ♦ Tranz. A-și încorda membrele în vederea unui efort. Biata Pisicuță, zgîrcindu-și picioarele de dinapoi... luneca de multe ori de-a săniușul pe luciul foilor ca pe ghețuș. HOGAȘ, M. N. 131. 2. A se închirci, a paraliza. Nu mai auz de loc, piciorul drept mi s-a zgîrcit, mi s-a uscat mîna stîngă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 30. ♦ A deveni pipernicit, a degenera. Din lipsa de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc. I. IONESCU, P. 234. 3. A da dovadă de zgîrcenie, a se arăta zgîrcit. Se zgîrcește pentru cîțiva bani. ◊ Tranz. Fig. Pînă trăiești, fă-ți pomana, Nu zgîrci mîna-ți dușmana. PANN, P. V. III 98.

ZGÎRCIT, -Ă, zgîrciți, -te, adj. 1. Care face economie exagerată și evită chiar cheltuielile necesare, care strînge cu lăcomie banii și nu dă din al său; avar. Era un om înainte de toate amarnic și zgîrcit. SADOVEANU, E. 120. Cojocarul zgîrcit se bucură în taină că pomelnicul lui... îl ținea mai ieftin decît pe toți ceilalți. GALACTION, O. I 278. Era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37. ◊ (Substantivat) Zgîrcitul nici pe el nu se procopsește, nici pe altul nu folosește. La CADE. ♦ Fig. Prea puțin darnic, lipsit de generozitate. Stăpînitorii erau tot mai zgîrciți în recunoașterea de drepturi pentru popor, tot mai darnici în ani de închisoare. PAS. Z. IV 105. ◊ Expr. Zgîrcit la vorbă = care vorbește puțin și cumpătat. Palid, aprinzînd țigară de la țigară, Matei a ascultat cum Mindirigiu, simplu, zgîrcit la vorbă, a povestit faptul. GALAN, B. I 478. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strîns, ghemuit; contractat, crispat. Ne culcarăm unul lîngă altul, în lat; zgîrciți ca niște oameni legați, cum zice romînul, fedeleș, cu capul pe o ghiulea de fier, cu corpul pe alte două. BOLINTINEANU, O. 265. Cît îi ziulica de mare, șăd [la gherghef] cu trupu ghemuit și cu picioarele zgîrcite. ALECSANDRI, T. 937. (Prin analogie) Vîntul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor zgîrcite, risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. DELAVRANCEA, T. 165.

ZGÎRCI, zgîrcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și strînge, a-și contracta corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Mă strîng, mă zgîrcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgîrcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sŭgrŭčiti).

ZGÎRCIT, -Ă, zgîrciți, -te, adj. 1. Care face economii exagerate, evitînd și cheltuielile de strictă necesitate, care strînge cu lăcomie banii; avar. ♦ Prea puțin darnic, lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgîrcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului) Strîns, ghemuit; contractat. – V. zgîrci¹.

A SE ZGÂRCI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi văzut, de frig etc.); a se ghemui; a se strânge. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a rămâne sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizări. 3) A manifesta zgârcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugruțiti

ZGÂRCIT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. a se zgârci. 2) Care face economii exagerate; avar; calic. ◊ A fi ~ la vorbă a vorbi puțin (și cumpătat). /v. a se zgârci

sgârcì v. 1. a se strânge (în urma unei contracțiuni a tendoanelor): i se sgârciră mâinile; 2. fig. a fi sgârcit: se sgârcește pentru nimica toată. [Slav. SŬGRŬČITI, a se contracta].

zgîrcésc v. tr. (vsl. sŭ-grŭčiti sen, id. [Bern. 1, 369]. V. cîrcesc, închircesc, ogîrjit). Strîng mînile saŭ picĭoarele: frigu și frica-l zgîrcise. V. refl. Mă strîng, mă contractez: holericilor li se zgîrcesc membrele. Fig. Mă scumpesc, nu mă’ndur să daŭ: s’a scumpit pentr’un franc. V. cupesc.

zgîrcít, -ă adj. (d. a se zgîrci). Avar. V. cupit.

zgârci¹ (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgârcesc, 3 sg. se zgârcește, imperf. 1 sg. mă zgârceam; conj. prez. 1 sg. să mă zgârcesc, 3 să se zgârcească; imper. 2 sg. afirm. zgârcește-te; ger. zgârcindu-mă

zgârci² s. n., pl. zgârciuri

zgârci² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcește, imperf. 3 sg. se zgârcea; conj. prez. 3 să se zgârcească

zgârci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgârcesc, imperf. 3 sg. zgârcea; conj. prez. 3 sg. și pl. zgârcească

zgîrci (conj. zgîrcească)

zgîrcit

sgârcesc, -ceam 1 imp.

ZGÂRCI vb. 1. v. chirci. 2. v. contracta. 3. v. pipernici. 4. v. lăcomi. 5. a se scumpi, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)

ZGÂRCIT adj., s. 1. adj. v. contractat. 2. v. chircit. 3. s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strângător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hârsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalâș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgârciob, frige-linte, zgârie-brânză. (Strânge banii, e un ~ fără pereche.)

ZGÎRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (OIt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) încleșta. (Fața i se ~; furia îi ~ fața.) 3. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.) 4. a se calici, a se lăcomi, a se scumpi, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta!) 5. a se scumpi, (reg.) a se hîrsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)

ZGÎRCIT adj., s. 1. adj. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strîns, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (Strînge banii, e un ~ fără pereche.)

Zgârcit ≠ darnic, galant, galantom

sgîrci (-cesc, -it), vb. – 1. A contrage, a se strînge. – 2. (Refl.) A fi meschin, a se scumpi. – Var. gîrci, cîrci, și der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), cf. ceh. skrciti. – Der. sgîrci (var. sgîrc), s. n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de bice); sgîrcit, adj. (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, s. f. (avariție, calicie); sfîrc, s. n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de bici), cuvînt de uz general (ALR, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, cf. spîrc.

ZGÎRCI², zgîrcesc, vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)

zgârci³, zgârcesc, vb. – 1. (tranz.) A strânge: „De inimă m-o zgârcit” (Ștețco, 1990: 76). 2. (refl.) A se chirci, a se contracta, a se ghemui. – Din sl. sǔgrǔčiti „a se contracta” (Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA).