2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sgândărì v. 1. a ațâța: nu sgândări focul; 2. a irita: a sgândări o rană; 3. fig. a atinge în treacăt: a sgândări o chestiune. [Origină necunoscută].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sgândăresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sgîndări (-resc, -it), vb. – 1. A rîcîi o rană nevindecată. – 2. A irita, a excita. – Var. zgîndări. Origine necunoscută, dar probabil expresivă. Legătura cu sl. žigati „a arde” (Cihac, II, 158) nu pare posibilă; cu sgănciuli (Scriban) nu se potrivește.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sgândărire
sgândărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: sgândări
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)