3 definiții pentru sglobiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sglobiu a. nebunatic, sburdalnic: frățiorul mijlociu și de fire cam sglobiu POP. [Slav. ZGLOBIVŬ, răutăcios (cf. nebun, etimologicește sinonim cu rău)].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sglobiu, -bie; -bia f. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sglobiu (-ie), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sglobiu
sglobiu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)