2 intrări
51 de definiții
din care- explicative (36)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFĂRÂMARE, sfărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; sfărâmat1. [Var.: sfărmare s. f.] – V. sfărâma.
SFĂRÂMARE, sfărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; sfărâmat1. [Var.: sfărmare s. f.] – V. sfărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
sfărâmare sf [At: CORESI, EV. 239 / V: (îrg) ~rma~, (înv) ~mire, ~rămare / Pl: ~mări / E: sfărâma] 1 Prefacere (violentă) a unui obiect în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: sfărâmat1 (1), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 2 Distrugere, dărâmare, împrăștiere etc. a unui obiect prin prefacere (violentă) în bucăți, în părți (foarte) mici Si: sfărâmat1 (2), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 3 (Îvr; ccr; îf sfărmare) Sfărâmătură (1). 4 (Îvr; îf sfărâmare) Naufragiu (1). 5 (Fig) Depunere de mari eforturi pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop Si: agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, frământare, frământat1, osteneală, silire, străduială, străduință, străduire, trudă, trudire, trudnicie, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) chinuială, sfărâmat1 (5), (pop) canoneală, canonire, sfărâmare, sârguință, (înv) învăluire, năslire, nevoie, nevoință, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, sârguială, strădănuire, volnicie, (reg) verpelire, (îvr) zdrobire. 6 (Fig) Încetare (prin violență) a existenței, a producerii sau a manifestării unei senzații, unei stări, unui sentiment, unei însușiri, unei relații etc. Si: desființare, destrămare, distrugere, împrăștiere, prăpădire, risipire, spulberare, (rar) sfărâmat1 (6), (înv) sfărmăt, (pop) fărâmare, isprăvire, zdrumicare, (înv) sodomire, stropșire, zdruncinare, (îvr) topire, (grî) afanisire. 7 Lovire puternică a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, prin care se provoacă distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: sfărâmat1 (7). 8 Deformare, prin apăsare, prin strângere etc., a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, făcând-o să capete o formă plată și provocându-i modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: strivire, turtire, zdrobire, (pop) zobire, (îrg) strucinătură, strucire, strucitură, (înv) strucinare, sfărâmat1 (8). 9-10 (Rar) Dărâmare (1, 5). 11 (Ccr) Dărâmătură (1). 12 (Rar) Prăbușire. 13 (Înv; îf sfărmare) Distrugere (2). 14 (Înv) Înfrângere (a dușmanului) Si: sfărâmat1 (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRÂMA, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărma vb. I] – Pref. s- + fărâma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFĂRMA vb. I v. sfărâma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFĂRMA vb. I v. sfărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFĂRMARE s. f. v. sfărâmare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFĂRMARE s. f. v. sfărâmare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sfărăma v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărămare sf vz sfărâmare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărâma [At: CORESI, EV. 30 / V: (îvp) ~răma (Pzi: sfărăm, (înv) sfăram), ~rma (Pzi: 1 sfarm, (reg) sfărmez, 2 sfarmi, (reg) sfermi), ~rima, svăr~, (înv) ~mi, (reg) ~rmi (Pzi: sfărmesc), sfârmi (Pzi: 1 sfârmesc, 2 sfârmești, sfârmi, 3 sfârme, 4 sfârmim, 6 sfârme), sfirimi (Pzi: sfirimesc), sfrămi (Pzi: sfrămesc), sfrimi (Pzi: sfrimesc), sfrâmi (Pzi: sfrâmesc), sfrumi, sfurmi (Pzi: sfurmesc) / Pzi: sfărâm, (îrg) sfarm / E: s- + fărâma] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) preface (cu violență) în bucăți, distrugând(u-se), sfărâmând(u-se), împrăștiind(u-se) etc. Si: a (se) fărâmița, a (se) zdrobi (rar) a (se) strivi, (pop) a (se) fărâma, a (se) zdruci, a (se) zdrumica, a (se) zdruncina, a (se) zobi, (îrg) a (se) risipi, (reg) a (se) sfărâmiți (1-2), a (se) sfârmica (1-2), a (se) sfărmuri. 3 vt (Îe) A-și ~ capul (sau mintea) A depune eforturi intelectuale (foarte) mari pentru însușirea unor cunoștințe, pentru aflarea unor informații (științifice) etc. 4 vt (Îae) A se gândi intens și continuu la găsirea celei mai potrivite soluții pentru o anumită situație, la ieșirea dintr-o dificultate etc. 5 vt (Îe) A ~ piatra (sau pietrele) A fi foarte voinic. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) măselele A bate (pe cineva) cu violență (peste maxilare). 7 vt (Reg; c. i. pănușile sau boabele știuletelui) A dezghioca (3). 8 vr (Reg; d. ovăz) A se scutura de boabe. 9 vt (Rar; c. i. linii) A frânge (1). 10 vt (Rar; fig; c. i. oameni) A seca2 (1). 11 vr (Fig; d. oameni) A face tot ce-i stă în putință pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop Si: a se agita, a se căzni, a se chinui, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (rar) a se strădănui, (îvp) a se nevoi, (pop) a se canoni, a se sfărâma, a se forța, a se sârgui, (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdnici, a se osârdui, a se volnici, (reg) a se verpeli. 12-13 vtr (Fig; d. senzații, stări, sentimente sau însușiri, relații, abstracte etc.) A face (prin violență) să nu mai existe, să nu se mai producă, să nu se mai manifeste etc. (sau a înceta să mai existe, să se mai producă, să se mai manifeste etc.) Si: a (se) desființa, a (se) destrăma, a (se) distruge, a (se) împrăștia, a (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) risipi, a (se) spulbera, (îvp) a (se) răpune, a (se) sodomi, a (se) topi, (pop) a (se) fărâma, a (se) isprăvi, (înv) a (se) potrebi. 14 vt (Fig; rar; c. i. oameni) A copleși (12). 15 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 16 vt A deforma prin apăsare, prin strângere etc., făcând să capete o formă plată și provocând modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: a strivi, a turti, a zdrobi, (pop) a stropși, a zdruci, a zdrumica, a zobi, (îrg) a răzbi, a storci, a struci, a struji, (înv) a zdrucina. 17 vt (Trs; Mol; c. i. lemne, vreascuri etc.) A despica (1). 18 vt (Înv; c. i. maluri de ape, soluri etc.) A eroda (1). 19 vt (Asr; c. i. elemente de construcție, construcții etc.) A dărâma (5). 20-21 vtr (Rar; d. stânci sau forme de relief) A (se) prăbuși (1). 22 vt (Pop; c. i. arbori) A doborî (7). 23 vt (C. i. teritorii, bunuri materiale ale unui stat, ale unei gospodării etc.) A supune unui dezastru material general, provocând distrugeri, pagube etc. 24 vt (Pop; c. i. trupe sau formații de luptă) A înfrânge. 25 vt (Pop; pex; c. i. trupe sau formații de luptă) A extermina. 26 vt (C. i. ființe, mai ales oameni) A omorî prin mijloace violente, zdrobind, sfâșiind etc. 27 vr (C. i. ființe, mai ales oameni) A muri prin mijloace violente, zdrobindu-și, sfâșiindu-și etc. corpul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărâmi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărâmire sf vz sfărâmare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărima v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărma v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărmare sf vz sfărâmare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărmi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărmire sf vz sfărâmare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfârmi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfirimi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrămi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrimi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrumi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfurmi v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
svărăma v vz sfărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFĂRÂMA, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărma vb. I] – Pref. s- + fărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SFĂRĂMA vb. I v. sfărîma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRĂMARE s. f. v. sfărîmare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRÎMA, sfărîm, vb. I. (Și în forma sfărma). 1. Tranz. A sparge (în bucăți mici); a zdrobi. Oamenii pun mîna pe ciocan, pe daltă și pe dinamită și încep să sfărîme stînca. BOGZA, Ț. 53. E de mirare, domnule, cum de nu i-a sfărmat capul. C. PETRESCU, C. V. 35. În cîteva clipe sfărîmară tot ce se găsea în odaie. REBREANU, R. II 204. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul peste car, de-l sfarmă, și peste boi, de-i ucide. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Poetic) Un izvor Sfărîmă bobi de aur și de mărgăritare. EFTIMIU, C. 118. ◊ Expr. A sfărîma lanțurile robiei = a recuceri libertatea. A-și sfărîma capul (sau mintea) = a se frămînta; a-și bate capul. Am destule necazuri ale mele... ca să-mi mai sfarm eu capul și să mă amestec unde n-am cădere. C. PETRESCU, R. DR. 159. De ce să-și sfarme capul cu atîta carte? REBREANU, I. 52. Oricît îmi sfărm capul... nu-i chip s-o scot la cale. RETEGANUL, P. III 37. ◊ Refl. Focul, în umbra odăii, pîlpîie, scade, se sfarmă într-o grămadă de jar. SADOVEANU, O. VII 334. Roata de dinainte se izbi de el în repegiune și se sfărmă pe loc. ALECSANDRI, O. P. 259. (Poetic) Lăsă să-i lunece de-a lungul obrajilor două lacrimi grele ce i se sfărîmară în stropi de-argint. MIRONESCU, S. A. 86. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să nalțe dreapta lui de fier, Să prindă fulgerul din cer? COȘBUC, P. I 146. Cine ești? Spune, că te sfărîm! ALECSANDRI, T. I 268. ◊ Refl. (Prin exagerare) Fiică-sa însă plîngea de se sfărma. SBIERA, P. 126. 3. Tranz. Fig. (Complementul este un abstract) A destrăma, a spulbera, a risipi, a împrăștia. Vuietul morii sfărma tăcerea zăvoaielor și se ridica deasupra freamătului apelor. SADOVEANU, O. I 68. Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărîmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. REBREANU, R. I 161. Necinstea în politică sfărîmă datoriile și drepturile unei națiuni întregi. DEMETRESCU, O. 207. ◊ Refl. Unitatea falsă, la care... supuse prin silă lumea, trebui să se sfarme, ca să facă loc unei organizări progresive. BĂLCESCU, O. II 6. (Poetic) În suflet simt cum negura se sfarmă Și se-mpletește albă dimineață. GOGA, P. 26. ♦ Refl. Fig. A se zbate, a se frămînta, a se chinui, a se strădui să... Dar de, boierule, nici ei n-au pămînt și de aceea se tot sfarmă să cîștige. REBREANU, R. I 191. De cînd așteptăm și ne sfărîmăm. GALKACTION, O. I 200. – Variante: sfărma, sfarm și sfărm, sfărăma (NEGRUZZI, S. I 139) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRÎMARE, sfărîmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărîma și rezultatul ei. – Variante: sfărmare, sfărămare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRMA vb. I v. sfărîma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRMARE s. f. v. sfărîmare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE SFĂRÂMA mă sfărâm intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-și pierde integritatea, prefăcându-se în cioburi; a se sparge în bucăți. 2) fig. (despre persoane) A depune maximum de efort (pentru realizarea unei acțiuni); a se strădui din răsputeri. /Din fărâma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SFĂRÂMA sfărâm tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se sfărâme. 2) A face să eșueze; a zădărnici. ◊ ~ lanțurile robiei a scăpa de robie, dobândind libertatea. /Din fărâma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfărămà v. 1. a sparge în fărâme: a sfărâma lanțurile; 2. a nimici: a sfărăma fermece. [V. fărămà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărmà v. (poetic) a sfărăma.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărîm și sfărîm orĭ -rám, a -ărîmá și (ob.) a -ărăma (vechĭ fărîm, a -í și fărim, a -á) și (maĭ rar) farm și sfarm, a -ărmá v. tr. (alb. thărrmónĭ, fărîm, care ar veni d. lat. fragmĭnare, a fragmenta. – Se conj. ca dărîm). Prefac în bucățele, în fărîme, sparg: a sfărăma un bulgăre de pămînt. Fig. Nimicesc, înlătur: a sfărăma lanțurile tiraniiĭ. V. refl. Pînea uscată se sfărîmă. A sfărăma pe cineva în bătaĭe, a-l bate grozav.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfarm V. fărîm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfărămá V. fărîm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfărâmare s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfărâmare s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfărâmare s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfărâma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sfărâm, 3 sfărâmă; conj. prez. 1 sg. să sfărâm, 3 să sfărâme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfărâma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sfărâm, 3 sfărâmă, 1 pl. sfărâmăm; conj. prez. 3 să sfărâme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfărâma vb., ind. prez. 1 sg. sfărâm, 3 sg. și pl. sfărâmă, 1 pl. sfărâmăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sfărâme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfărîma (ind. prez. 1 sg. sfărîm, 3 sg. și pl. sfărîmă)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sfărâm.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFĂRÂMARE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui obiect de pământ.) 2. fărâmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunțire. 5. fărâmițare, mărunțire. (~ unui aliment în gură.) 6. spargere, zdrobire. (~ valurilor de țărm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFĂRÂMA vb. v. canoni, căzni, chinui, consuma, crăpa, despica, distruge, forța, frământa, munci, necăji, nimici, osteni, sforța, sili, sparge, spinteca, strădui, tăia, trudi, zbate, zbuciuma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFĂRÂMA vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ un obiect de pământ.) 2. a (se) fărâma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A ~ nuci, alune.) 5. a fărâmița, a mărunți, (rar) a amănunți, (Ban. și Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 6. a mărunți, a pisa, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de țărm.) 10. v. nimici. *11. (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfărîma vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONSUMA. CRĂPA. DESPICA. DISTRUGE. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. NIMICI. OSTENI. SFORȚA. SILI. SPARGE. SPINTECA. STRĂDUI. TĂIA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRÎMA vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ paharul de pămînt.) 2. a (se) fărîma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ paharul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (~ nuci, alune.) 5. a fărîmița, a mărunți, (rar) a amănunți, (Ban. și Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 6. a mărunți, a pisa, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. a zdrobi, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 8. a (se) zdrobi, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stînci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de țărm.) 10. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 11.* (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂRÎMARE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui pahar de pămînt.) 2. fărîmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunțire, pisare, pisat, zdrobire. (~ unui material solid.) 5. spargere, zdrobire. (~ valurilor de țărm.) 6. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SFĂRÎMARE. Subst. Sfărîmare, sfărîmat, fărîmare, fărimat, fărîmițare, mărunțire, mărunțit, mărunțișare (rar), concasare, zdrumicare (pop.), zdrobire, zdrobeală, zobire (reg.), stropșire (pop. și fam.), stropșeală (pop. și fam.), pistoseală (înv. și pop.), pisare, pisat; spargere, spart; frîngere; tocare, tocat; măcinare, măcinat, măciniș; rîșnit; melițare, melițat. Frîntură; fărîmă, fărîmiță (dim.), fărîmică (pop.), fărîmătură (reg.), sfărîmătură, sfărîmă (rar), zdrumicătură (pop.), tocătură. Bucată, bucățică (dim.), bucățea, firimitură, ciob; zob. Friabilitate, fragilitate. Sfărîmător; berbec; fărîmător; concasor; moară; morișcă, rîșniță, rișnicioară (dim.); meliță; zdrobitor; pisălog, pilug (reg.). Adj. Sfărîmat, fărîmat (pop.), făcut fărîmițe (bucățele), fărîmițat, zdrobit, frînt, zdrumicat (pop.), zobit (reg.), stropșit (pop.), strivit; pisat; spart; frînt; tocat; măcinat; melițat. Fragil, casabil, casant, sfărîmicios, friabil (rar). Vb. A sfărîma, a fărîma (pop.), a fărîmița, a face fărîmițe, a fărîma mărunt, a (se) face (mici, mii) fărîme, a mărunți, a mârunțișa (rar), a concasa, a zdrobi, a (se) zobi (reg.), a face zob, a zdrumica (pop.), a zdroși (pop.), a stropși (pop.), a pistoși (înv. și pop.), a pisa, a pisăgi; a sparge; a frînge; a toca; la măcina, a urlui, a rîșni; a melița. V. bucată, ciopîrțire, distrugere, micime, separare.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT22) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sfărâmare, sfărâmărisubstantiv feminin
etimologie:
- sfărâma DEX '98 DEX '09
sfărâma, sfărâmverb
- 1. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Oamenii pun mîna pe ciocan, pe daltă și pe dinamită și încep să sfărîme stînca. BOGZA, Ț. 53. DLRLC
- E de mirare, domnule, cum de nu i-a sfărmat capul. C. PETRESCU, C. V. 35. DLRLC
- În cîteva clipe sfărîmară tot ce se găsea în odaie. REBREANU, R. II 204. DLRLC
- Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul peste car, de-l sfarmă, și peste boi, de-i ucide. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
- Un izvor Sfărîmă bobi de aur și de mărgăritare. EFTIMIU, C. 118. DLRLC
- Focul, în umbra odăii, pîlpîie, scade, se sfarmă într-o grămadă de jar. SADOVEANU, O. VII 334. DLRLC
- Roata de dinainte se izbi de el în repegiune și se sfărmă pe loc. ALECSANDRI, O. P. 259. DLRLC
- Lăsă să-i lunece de-a lungul obrajilor două lacrimi grele ce i se sfărîmară în stropi de-argint. MIRONESCU, S. A. 86. DLRLC
- 1.1. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vuietul morii sfărma tăcerea zăvoaielor și se ridica deasupra freamătului apelor. SADOVEANU, O. I 68. DLRLC
- Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărîmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. REBREANU, R. I 161. DLRLC
- Necinstea în politică sfărîmă datoriile și drepturile unei națiuni întregi. DEMETRESCU, O. 207. DLRLC
- Unitatea falsă, la care... supuse prin silă lumea, trebui să se sfarme, ca să facă loc unei organizări progresive. BĂLCESCU, O. II 6. DLRLC
- În suflet simt cum negura se sfarmă Și se-mpletește albă dimineață. GOGA, P. 26. DLRLC
-
- A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am destule necazuri ale mele... ca să-mi mai sfarm eu capul și să mă amestec unde n-am cădere. C. PETRESCU, R. DR. 159. DLRLC
- De ce să-și sfarme capul cu atîta carte? REBREANU, I. 52. DLRLC
- Oricît îmi sfărm capul... nu-i chip s-o scot la cale. RETEGANUL, P. III 37. DLRLC
-
-
-
- Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să nalțe dreapta lui de fier, Să prindă fulgerul din cer? COȘBUC, P. I 146. DLRLC
- Cine ești? Spune, că te sfărîm! ALECSANDRI, T. I 268. DLRLC
- Fiică-sa însă plîngea de se sfărma. SBIERA, P. 126. DLRLC
-
- 3. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dar de, boierule, nici ei n-au pămînt și de aceea se tot sfarmă să cîștige. REBREANU, R. I 191. DLRLC
- De cînd așteptăm și ne sfărîmăm. GALKACTION, O. I 200. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix s- + fărâma. DEX '09 DEX '98