opțiuni
  • info

8 definiții pentru sfănțuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂNȚUITOR, -OARE, sfânțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.

sfănțuitor, ~oare smf [At: JAHRESBER. X, 206 / Pl: ~i, ~oare / E: sfănțui + -tor] (Înv) Mituitor.

SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.

SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Familiar) Persoană care sfănțuiește; mituitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfănțuitor (fam.) (desp. -țu-i-) s. m., pl. sfănțuitori

sfănțuitor (fam.) (-țu-i-) s. m., pl. sfănțuitori

sfănțuitor s. m. (sil. -țu-i-), pl. sfănțuitori

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sfănțuitor, sfănțuitori s. m. persoană care dă sau care primește mită

Intrare: sfănțuitor
  • silabație: sfăn-țu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfănțuitor
  • sfănțuitorul
  • sfănțuitoru‑
plural
  • sfănțuitori
  • sfănțuitorii
genitiv-dativ singular
  • sfănțuitor
  • sfănțuitorului
plural
  • sfănțuitori
  • sfănțuitorilor
vocativ singular
  • sfănțuitorule
plural
  • sfănțuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfănțuitor, sfănțuitorisubstantiv masculin
sfănțuitoare, sfănțuitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Sfănțui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.