7 definiții pentru sfănțuitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFĂNȚUITOR, -OARE, sfânțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
sfănțuitor, ~oare smf [At: JAHRESBER. X, 206 / Pl: ~i, ~oare / E: sfănțui + -tor] (Înv) Mituitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Familiar) Persoană care sfănțuiește; mituitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfănțuitoare (fam.) (desp. -țu-i-) s. f., g.-d. art. sfănțuitoarei; pl. sfănțuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfănțuitoare (fam.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. sfănțuitoarei; pl. sfănțuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfănțuitoare s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. sfănțuitoarei; pl. sfănțuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: sfăn-țu-i-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sfănțuitor, sfănțuitorisubstantiv masculin sfănțuitoare, sfănțuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care sfănțuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mituitor
etimologie:
- Sfănțui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09