4 definiții pentru sfârșitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sfârșitor, ~oare [At: PSALT. 337 / V: svâ~ / Pl: ~i, ~oare / E: sfârși + -tor] (Înv) 1 sm Înfăptuitor. 2 a Care are drept ultimă consecință sau rezultat final.
sfârșitor s. m. Răufăcător care distruge totul ◊ „[...] camera închiriată de Grupul «Divertis» [...] a fost vizitată [...] de o echipă profesionistă comandată. «Sfârșitorii» [...] au furat aparatură în valoare de peste 2500 dolari. La plecare, ce nu au putut lua, au distrus, dând foc.” R.l. 21 I 93 p. 1 (din sfârși + tor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
svârșitor sm vz sfârșitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfârșitor, sfârșitoare, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care ajunge să..., care săvârșește. 2. (s.m.) înfăptuitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sfârșitor
sfârșitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
svârșitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)