2 definiții pentru sfârșiciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sfârșiciune sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 235/17 / Pl: ~i / E: sfârși + -iciune] (Îvr; udp „de”) 1-3 Sfârșeală (1-3).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfârșiciune s.f. (înv.) sfârșeală; stare de leșin.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sfârșiciune
sfârșiciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||