SFRUNTÁT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. – V. sfrunta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SFRUNTÁT, -Ă adj. Nerușinat, obraznic. [< it. sfrontato].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SFRUNTÁT, -Ă adj. nerușinat, obraznic, impertinent. (< it. sfrontato)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SFRUNTÁT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~; atitudine ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sfruntát adj. m., pl. sfruntáți; f. sg. sfruntátă, pl. sfruntáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SFRUNTÁ ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. și pl. sfrunteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
minciună gogonată / sfruntată expr. minciună care prin proporții frizează obrăznicia, nerușinarea.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink