SFRUNTÁRE, sfruntări, s. f. (Rar) Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; p. ext. nerușinare, obrăznicie, impertinență. – V. sfrunta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁRE ~ări f. rar 1) v. A SFRUNTA. 2) Atitudine obraznică și disprețuitoare. /v. a sfrunta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; (p. ext.) nerușinare, obrăznicie. [< sfrunta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o ~.) 2. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁRE s. v. înfruntare, sfidare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfruntáre s. f., g.-d. art. sfruntării; pl. sfruntări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SFRUNTÁ ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. și pl. sfrunteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink