SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SFRUNTÁ ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. și pl. sfrunteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink