5 definiții pentru sfrijitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sfrijitură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: sfriji + -tură] 1-2 Om (sau animal, plantă sau parte a corpului lor) care s-a oprit din creștere (sau a degenerat) (din cauza unor condiții neprielnice) Si: chircitură, slăbătură, (îvp) prizăritură.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFRIJITURĂ s. chircitură, (înv. și reg.) prizăritură, (Bucov.) pipirig. (O ~ de om.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFRIJITURĂ s. v. slăbătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFRIJITURĂ s. chircitură, (înv. și reg.) prizăritură, (Bucov.) pipirig. (O ~ de om.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrijitură s. v. SLĂBĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: sfrijitură
sfrijitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||