2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFRIJIT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.
SFRIJIT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrijit, ~ă a [At: DONICI, ap. CADE / V: (îrg) ~răj~, ~rej~ / Pl: ~iți, ~e / E: sfriji] 1 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, sfirosit, șiștăvit. 2 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice) Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, șiștăvit. 3 (Prc; d. animale) Care a pierdut din greutate Si: costeliv, (fam) jigărit, (reg) sfirosit, sfoiegit, zălezit. 4 (Pex; d. animale) Care are o constituție firavă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFRIJIT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. Slab, slăbănog, pipernicit; jigărit. Un mînz sfrijit pășea împreună cu caii. DUMITRIU, V. L. 126. În locul unor oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți. HOGAȘ, H. 46. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ (Substantivat) Se frecă la ochi, se mai uită o dată, și ce să vază? O sfrijită de lighioaie... de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, L. 206. (Ca termen de ocară) Drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. ALECSANDRI, T. 399. – Variantă: sfrejit, -ă (CARAGIALE, la CADE) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrijit a. slab și pipernicit; cu chipul sfrijit ca o iazmă. ISP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFRIJI, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFRIJI, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrăji v vz sfriji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrăjit, ~ă a vz sfrijit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfreji v vz sfriji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrejit, ~ă a vz sfrijit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfriji vr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~răji, ~reji / Pzi: ~jesc / E: nct] 1 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare Si: a se izini, a se pipernici, a se usca, (reg) a se prizări, a se șiștăvi. 2 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) A degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice) Si: a se izini, a se pipernici, a se usca, (reg) a se prizări, a se șiștăvi. 3 (Prc; d. oameni sau d. animale) A slăbi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFREJIT, -Ă adj. v. sfrijit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFRIJI, sfrijesc, vb. IV. Refl. A slăbi, a deveni zbîrcit, uscat; a se jigări. Martorii lui să se sfrijească, La judecători în divan să se risipească. MAT. FOLK. 666.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE SFRIJI mă ~esc intranz. 1) (despre plante) A-și pierde vlaga, zbârcindu-se. 2) (despre ființe) A slăbi foarte tare; a se jigări. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfrejésc și sfri- v. tr. (d. vrej saŭ vsl. sŭvrezitĭ). Iron. Daŭ un aspect bolnăvicĭos orĭ bătrîncios: sărăcia l-a sfrijit. V. refl. Odîrnesc, mă urîțesc de boală, de bătrîneță. Adj. și s. Un sfrijit! V. decrepit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfrijit.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sfriji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfrijesc, 3 sg. se sfrijește, imperf. 1 sg. mă sfrijeam; conj. prez. 1 sg. să mă sfrijesc, 3 să se sfrijească; imper. 2 sg. afirm. sfrijește-te; ger. sfrijindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!sfriji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfrijește, imperf. 3 sg. se sfrijea; conj. prez. 3 să se sfrijească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfriji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfrijesc, imperf. 3 sg. sfrijea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfrijească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFRIJIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) târcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. scheletic, slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFRIJIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, mornglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sfrijit ≠ zdravăn, grăsan
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFRIJI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFRIJI vb. v. slăbi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFRIJI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfriji vb. v. SLĂBI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
verb (V403) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sfrijit, sfrijităadjectiv
- 1. Jigărit, pipernicit, slab, slăbănog. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un mînz sfrijit pășea împreună cu caii. DUMITRIU, V. L. 126. DLRLC
- În locul unor oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți. HOGAȘ, H. 46. DLRLC
- Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. DLRLC
- Se frecă la ochi, se mai uită o dată, și ce să vază? O sfrijită de lighioaie... de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
- Drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. ALECSANDRI, T. 399. DLRLC
-
etimologie:
- sfriji DEX '98 DEX '09
sfriji, sfrijescverb
- 1. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a se usca, a se jigări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Martorii lui să se sfrijească, La judecători în divan să se risipească. MAT. FOLK. 666. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09